Ieri, 1 aprilie, ziua în care echipa naţională de fotbal a României şi-a arătat valoarea, foştii colegii de la facultate au organizat o mini-reunine. Am fost de acord cu ei, dar când au auzit că ora întâlnirii coincide cu ora meciului am început să îmi fac probleme cu găsirea unui bar unde să ne putem întâlnii.
În fine, norocul nostru a fost că a putut să ajungă un coleg mai devreme la un bar şi să ocupe o masă mai mare.
Până la începerea meciului au ajuns toţi colegii aşteptaţi. Supriza, barul ocupat abia pe jumătate. Nu prea vezi aşa gol barul respectiv la ora aceea, indiferent de ziua din săptămână.
În momentul când România a înscris primul gol al serii, nimeni nu a urlat, aplaudat, strigat, cântat sau cum se face de obicei. Apoi la câteva secunde când România a primit gol toată lumea a început să râdă, de parcă era o comedie bună la televizor.
Mă uitat la oamenii din bar, nimeni nu era interesat de meci. Mulţi stăteau cu spatele la televizor chiar. Plecau fără să ţină cont că nu s-a terminat meciul.
Alţii veneau cu 15 minute înainte de finalul reprizei.
Cu alte cuvinte, nimeni nu era interesat de Austria - România.
Trist!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu